Traumatismele din sfera sportivă au o largă distribuție în ceea ce privește mecanismul de producere, aria țesuturilor implicate, tipul de sport practicat, tipul de organism (conformația bio-somato-mecanică) al fiecarui individ care practică sport, periodicitatea antrenamentelor. Nu în ultimul rând, putem discuta despre traumatismele care survin pe fond psihic. În multe dintre cazuri, frica sportivului de a se accidenta contribuie la constituirea etiologică a terenului care va „găzdui” o leziune primară din care se va declanșa cascada finală cu rezultatul nefast al consecințelor traumatismului de natură sportivă.

Managementul în recuperare

Managementul unei recuperări în urma unui traumatism sportiv implică mai multe direcții și anume:

• Depistarea etiologiei traumei;
• Elaborarea unui diagnostic cert, cât mai rapid cu putință prin excluderea celorlalte posibilități de diagnostic (diagnostic diferențial);
• Având diagnosticul cert al traumatismului survenit se poate trece la etapa de schițare a principalelor linii de tratament;
• Tratamentul instaurat rapid și efectuat întocmai va duce la revenirea sportivului la antrenament și apoi în competiție, în timp util.

Evaluarea unui sportiv aflat în recuperare

Din perspectiva inițierii și gestionării ulterioare a procedurilor de recuperare, trebuie subliniate anumite direcții ce ne vor fi de ajutor în elaborarea unui plan procedural corespunzător patologiei. În acest sens, anamneza reprezintă un instrument puternic în abordarea inițială a sportivului. Ne interesează periodicitatea unor leziuni similare apărute în aceeași zonă, tipul durerii, perioadele de acutizare sau, dimpotrivă, caracterul cronic al acestora. Se pot depista tipurile de exerciții fizice executate corect sau eronat din perspectiva încălzirii deficitare înainte de începerea efortului fizic propriu-zis în cadrul antrenamentelor/competiției. De asemenea, corelarea anumitor dureri cu inițierea unor intensități diferite de cele anterioare în cadrul unui antrenament, schimbarea într-un mod prea brutal fără o adaptare în prealabil a unor tehnici de antrenament, lipsa de aclimatizare în timp util a sportivului la diferite altitudini, lipsa unui somn odihnitor, tulburări neuropsihice apărute brusc și la intervale diferite.